Asta am citit-o acum un an sau doi, totuși a fost o carte foarte bună. M-am pus de plictiseală să o citesc, că nu mai aveam chef de nimic. Am citit o pagină, două de plictiseală, părea okay, mai bag încă 10 pagini, hmm, povestea devine faină și tot așa, până când îmi dau seama că chiar îmi place cartea, cu toate că nu sunt fan al cititului. Regret puțin că am citit Brian’s Winter prima dată și după Toporișca (prima carte), deoarece eu am citit a doua carte pentru că o aveam fizic de la liceu; de abia după ce am terminat-o am căutat pe net și am aflat că mai are o parte înainte. Nu prea pot spune că e mai bună decât a doua.
Brian’s Winter mi-a plăcut mai mult decât Toporișca, era mai multă acțiune și mai multe detalii despre supraviețuire, a good read.
Ideea de bază pe care se axează Brian’s Winter este supraviețuirea în pădurea canadiană a unui copil care ajunge acolo din cauza unui accident de avion (din ăla mic, de 2–3 persoane). El trebuie să reziste acolo singur, deoarece nu știe unde să meargă, iar drumul l-ar fi omorât de foame sau de frig înainte să iasă din pădure. Deci, de îndată ce ajunge în pustiu, trebuie să se descurce cu frigul, mâncarea și apa oferite de natură.
Am învățat multe despre supraviețuirea în natură, însă și despre animale și cruzimea lor. Recomand cartea, mai ales dacă îți plac temele astea de supraviețuire.
Ai putea face la fel si tu?
